Ce verificăm la primul audit, și de ce fiecare lucru contează

Cele mai multe „audituri gratuite" pe care le primești pe email sunt un pretext ca cineva să te sune. Scanează site-ul, scot o listă de treizeci de lucruri tehnice, îți dau o notă de 47 din 100 și te lasă cu senzația că totul e rupt.

Al nostru face mai puțin, deliberat. Se uită la șaisprezece lucruri, fiecare ales pentru că se leagă de un client care ajunge la tine sau nu ajunge. Nu îți cerem parole, nu instalăm nimic și nu ne uităm la nimic ce nu vede și un vizitator obișnuit.

Merită să știi ce sunt înainte să-l rulezi. Și, mai ales, ce nu poate afla.

Cum ești găsit

Profilul de pe Google. Verificăm dacă afacerea apare când e căutată. Nu dacă există un profil — sunt lucruri diferite, iar diferența a derutat deja un proprietar care avea profil, dar neverificat, deci nepublicat, deci absent din căutare. Textul din raport spune exact ce am testat.

Numărul de fotografii. Două poze pe un profil e o constatare, nu un detaliu. Cineva care compară două saloane alege pe cel pe care îl poate vedea.

Categoriile declarate. O afacere cu o singură categorie apare la mult mai puține căutări decât una cu cinci. E cea mai ieftină reparație din tot raportul.

Pentru unele domenii, toate trei se trec la „în regulă" indiferent de rezultat. Un distribuitor sau o firmă de construcții nu primește clienți de pe hartă — le primește din relații și licitații. Un raport care îi spune „profil sărac" e un raport despre altcineva.

Cum poate lua legătura cu tine

Un buton de contact care funcționează de pe telefon. Un număr care nu e clickabil înseamnă că vizitatorul trebuie să-l copieze manual. Fiecare pas în plus pierde oameni care erau deja hotărâți.

O cale de a lăsa o cerere. Formular sau rezervare online, oricare. Ce contează e dacă cineva poate lăsa o cerere la ora unsprezece seara, când tu dormi.

Aici am făcut o greșeală pe care merită s-o spunem. Multe sisteme de rezervare se încarcă prin JavaScript, deci nu apar în codul paginii. Verificarea noastră căuta doar în cod, așa că i-a spus unui salon care avea rezervare online că nu are. Am reparat-o căutând și scripturile furnizorilor cunoscuți — Mero, Booksy, Fresha, Planifico și celelalte — iar când nu găsim nimic concludent, raportul scrie „nu am putut verifica", nu „nu ai".

Un canal de mesagerie. Aceeași regulă: dacă nu găsim, spunem că nu am găsit.

Ce vede cineva care ajunge pe site

Viteza pe telefon și dacă pagina e făcută pentru ecrane mici. Majoritatea căutărilor locale se fac de pe telefon, iar un site greu pierde vizitatori înainte să vadă oferta.

Anul din subsol. Un © 2021 spune în două secunde că nimeni nu s-a mai uitat la site de patru ani. E devastator tocmai pentru că proprietarul știe că e adevărat.

Adresa de email publicată. O adresă pe gmail sau yahoo, când firma are domeniu propriu, e credibilitate lăsată pe masă. Dacă firma nu are domeniu, nu e o constatare — verificăm asta înainte.

Ce cere legea

Politica de confidențialitate și bannerul de cookie-uri. Astea nu sunt estetică, sunt obligații. Iar obligațiile creează alt tip de urgență decât sfaturile: un sfat se poate amâna, o obligație rămâne obligație.

Dacă site-ul are statistici sau pixeli de reclame — și aproape toate au — legea cere consimțământ înainte ca ei să pornească. Fără banner, ei pornesc oricum.

Detaliile tehnice, la coadă

Certificat SSL, headere de securitate, versiune de CMS expusă, date structurate. Sunt reale, le verificăm și apar în raport — dar la sfârșit, într-o secțiune pliată.

Motivul e simplu: nu ele decid dacă un client te găsește. Iar un raport care deschide cu „îți lipsește headerul X-Frame-Options" îi confirmă proprietarului că se uită la un instrument generic, dintre alea care i-au fost trimise de fiecare agenție care l-a sunat în ultimii doi ani.

Ce iese din două lucruri puse alături

Partea cea mai utilă a raportului nu e nicio verificare luată singură. E ce iese din două puse alături:

• pixel de reclame plus site lent înseamnă că plătești pentru clicuri pe care le pierzi;
• multe recenzii plus nicio cale de rezervare înseamnă că ai cerere, iar ea trece toată printr-un telefon;
• formular de contact plus nicio politică de confidențialitate înseamnă că aduni date fără informarea cerută de lege.

O verificare singură e o bifă. Două combinate sunt o observație pe care o ții minte.

Ce nu poate afla auditul

Aici e partea pe care alte rapoarte o sar.

Auditul se uită la ce se vede din exterior. Nu poate ști câte cereri primești într-o lună, câte se pierd pe drum și cât valorează una. Fără cifrele astea, nu se poate calcula ce te costă nimic din ce scrie în raport.

De aceea nu vei găsi în el nicio sumă. Un „pierzi 3.000 de lei pe lună" scos dintr-o scanare de site e inventat, iar un proprietar atent își dă seama și pierde încrederea în tot restul — inclusiv în partea care era corectă.

Ce poate face raportul e să arate că lipsesc exact două cifre pentru un calcul, și că le ai doar tu.

Și ce nu este

Nu e un audit de securitate. Verificăm certificatul și câteva headere pentru că se văd din afară, dar asta e altceva decât o evaluare de securitate — termen reglementat, care cere atestare de la Directoratul Național de Securitate Cibernetică. E o verificare automată din exterior, atât.

Durează două minute și nu cere decât adresa site-ului. Dacă nu ai site, se poate porni de la numele afacerii — profilul de pe Google e atunci tot ce există, deci contează mai mult, nu mai puțin.

Rulează auditul sau, dacă vrei să vezi ce nu se poate observa din exterior, fă evaluarea pe procese.