„Am scăpat de muncă, nu de control.”
Nu munca la clientă mă obosea, ci ce venea după. Seara stăteam să adun de la fiecare ce a lucrat, cine a trecut, cât s-a încasat — jumătate pe un carnet, jumătate în capul cuiva.
Ce mi-a plăcut la ei e că nu ne-au spus cum să lucrăm. Au întrebat cum lucrăm și au construit în jurul asta. Nu am schimbat nimic din obiceiurile noastre, doar a dispărut partea obositoare.
Aveam o reținere, că o să pierd controlul dacă las lucrurile pe mâna unui sistem. E fix invers: acum văd tot, la zi, fără să întreb pe nimeni, iar ce e important trece tot pe la mine.
Am scăpat de muncă, nu de control. Iar seara e din nou a mea.